În jurul vârstei de 30-35 de ani atingem nivelul maxim de masă osoasă. După această vârstă începe să scadă cu aproximativ 1% în fiecare an, chiar 2-3% în cazul femeilor aflate la menopauză.
Cantitatea de lichid sinovial responsabil de protejarea cartilajului articular împotriva abraziunii și de libertatea de mișcare, se reduce. Articulațiile nu mai sunt atât de elastice, coloana vertebrală își pierde din mobilitate. Toate aceste procese au ca rezultat modificări ale posturii corpului și, implicit, o reducere vizibilă a înălțimii.
Osteoporoza este o afecțiune scheletică care duce la o predispoziție mărită de fracturare, ca urmare a scăderii densității minerale oasoase, ce are ca efect fragilitatea osului. La unele femei devine problematică odată cu instaurarea menopauzei, atunci când scade producția de estrogen în organism.
Din păcate, nu există semnale tipice care să indice apariția acestei afecțiuni. În majoritatea cazurilor, efectele vizibile ale progresiei bolii, se observă atunci când apare o fractură osoasă sau o modificare evidentă a posturii corpului. Cele mai frevente fracturi se produc la nivelul șoldului sau al coloanei verterbale.
De fapt, unii oameni pot suferi o pierdere masivă de masă osoasă fără să realizeze acest lucru, pentru că se manifestă în timp și este asimptomatică.
Una dintre metodele cele mai exacte de a detecta osteoporoza încă din stadiu incipient este testul de densitometrie, care măsoară densitatea osoasă prin metoda absorbției a două grinzi cu raze X (DEXA). Examenul estimează gradul de pierdere osoasă și se realizează pe zonele cu grad de fractură ridicat: secțiunea lombară a coloanei vertebrale, gâtul femural, încheieturile mâinii, antebrațele.
Acest test se efectureză și pentru urmărirea efectelor tratamentului osteoporozei, în cazul persoanelor care au fost suspuse un timp îndelungat tratamentului cu steroizi și în cazul unor fracturi datorate unor leziuni mai puțin importante.
În cazul osteoporozei, prevenția joacă un rol foarte important, încluzând atât motilitatea (exerciții fizice, practicarea unui sport în mod regulat), cât și alimentația și aportul de suplimente specifice.
Pentru a ne bucura de oase sănătoase timp îndelungat, este important să asigurăm din timp organismului, trei elemente importante: CALCIU, VITAMINA D3 și VITAMINA K2, care împreună formează așa-numitul triunghi al oaselor sănătoase.
Conform studiilor existente, aportul de alimente și administrarea de suplimente ce includ doar calciu, descrise ca "bază osoasă", nu contribuie neapărat la mineralizarea osoasă adecvată. Acest lucru se datorează așa-numitului "paradox al calciului", un mecanism prin care calciul, în loc să ajungă direct la oase şi să le întărească, se acumulează și se depozitează pe pereții vaselor de sânge, acțiune ce cauzează calcificarea venelor. Pentru a preveni acest lucru, corpul nostru are nevoie în același timp de toate cele trei elemente: calciu, vitamina K2 și vitamina D3.
În timp ce vitamina D3 ajută la absorbția adecvată a calciului în sânge, vitamina K2 protejează pereții vaselor sanguine împotriva depunerilor de calciu, prin activarea proteinelor GLA (purtătoare de calciu). Fără utilizarea vitaminei K2, proteinele GLA nu sunt activate şi calciul nu este absorbit în masa osoasă.
Pentru a preveni calcifierea, vitamina K2 împreună cu vitamina D3, ajută și la menținerea sănătății vaselor sanguine și previn apariția de boli cardiovasculare precum ateroscleroza sau infarctul miocardic.
este un element de bază al oaselor și al dinților, care influențează echilibrul electrolitic din organism, fiind indispensabil pentru numeroase funcții vitale. Calciul este vital pentru desfășurarea normală a procesului de coagulare a sângelui, a contracției musculare și a transmiterii impulsului nervos.
este esențială pentru dezvoltarea sistemului osos. Aceasta favorizează absorbția intestinală a calciului și stimulează depunerea sărurilor minerale în oase.
este implicată în procesul de mineralizare a oaselor prin acțiunea pe care o îndeplinește în metabolimul osteo-calcinei (matricea proteică a oaselor), acționând sinergic cu vitamina D3. În prezența vitamina K2, osteocalcina fixează fierul ionic, asigurându-se astfel calcifierea normală a oaselor.
